Chi fecenu qui ‘sti ciocci alluntanati da i sò lochi ? Apparsenu davanti à u maestru altare di a Parochja San Luigi di pettu à un assemblea più abituata à i canti russi che francesi, è  canti corsi un si ne parla micca.  Dissenu chi cumpìanu un pelegrinaghju ind’un locu che tenenu caru pè incuntra un publicu fedele. Mi tenia prontu à pregà di tutta a mò fede chi temia un  accessu intensu di picundria, quand’elli si sò messi à canta.

Coru d'omi di Sartè

u prugrammu (cliccate pè ingrandà)

In fattu fubbe una spassighjata musicologica ind’u cantu sacru corsu, specialmente quellu chi tuccava à Sartè unu di l’alti di e scole cantorum di u mediterraniu. L’interpretazione fubbe sensibule, giusta, bella travagliata, è ci ha ramintatu chi a musica sacra corsa un si tense micca fora di e strade di a musica sacra europea è ch’era capace di tante bellezze pè lauda u Signore. Cambiava di i mughji d’alifanti che sentimu intantu intantu in chjesa di colpa à una tradizione paisana.

‘Stu concertu ci ramintò dinò chi Poletti ghjè di i puchissimi grandi di a Musica Corsa.

In tutti i casi, durante ‘stu spettaculu, prufessore Poletti ci ha imparatu assai . Prima, chi u cantu in pulifunia ghjè apparsu che dopu 1730, tandu un si cantava che a due voce : una bassa è a quintina. Avemu scupertu chi un di i maestri di core di Sartè insignò a musica sacra a Franz Listz chi cambiò cumpletamente di manera da pò ‘st’epica.

Ci ha datu una versione paisana di quache terzine di l’infernu di Dante. E ci ha cunttatu chi, cantendu cu u pastore chi li avia datu u cantu, avia pruvatu a voce di terza, cerchendu un contracantu, è u pastore, chi un era micca musicante, l’avia ripigliatu chi invece a terza duvia un contrapuntu.

A à fine, ci ha cuntatu a storia  di a Canzone americana “In the pines” che à l’urigine sarebbe statu un versu di voceru nustrale partuttu in america cu corsi andati à difende quà là a libertà è chi, assai dopu, s’hè ritruvata in cima à i Charters musicali americani (di sottu a version di Nirvana). Grazie à Poletti è a i sò cumpagni pè ‘stu mumentu di musica dilicata, sensibula, di bella qualità, un gran piacè…

 

A u mese di ghjugnu fiurisce a murella. N’avemu in Parigi trè fiori spannati chi sò riuniti ne un gruppu musicale. A u prugrammu : Canti sacri, paghjelle, cumposizione uriginale. Se vo vulete esse testimoni di a trasmutazione di u sonu musicale in luce, venite u 29 di ghjugnu a a Cappella di a Pitié-Salpétrière (Boulevard de l’Hôpital, Parigi u 13emu) a 16h30. L’intrata hè libera.

A dumenica, u 6 d’aprile 2008 à 3 ore è mezu, ci dumandemu sempre se a chjesa, u Santu Spiritu (Saint Esprit), 186 viale Daumesnil, PARIS 12simu, sarà abbastanza grande pè accoglie tutti l’amichi di u gruppu feminile a Murella. Ultimu fenomenu pariginu, a Murella riesce à stregà l’auditori cu sfumature musicale chi, benche legere legere, ribombanu ‘ncu una forza stupenda à u core di e chjese. Eiu da sicuru, ci saraghju è voi ?