Si dice che, dei capicursini, parechji eranu marinari, ma i nunzinchi, elli, hanu appesu u sò paese cusi altu chi si pò dumanda, s’elli un si sfidavanu micca di u mare. A parte di u Patrimoniu, si piglia a strada di Ferringule, paese digià appesu à i fianchi ripidi di u levante capicursinu. Pocu tempu passatu Ferringule, si entre in Nonza : u paese hè assestatu à scancie nantu à una di e pente scuscese di Monte Stellu.

Nonza

Nonza

Ste parte di Capicorsu, sò cume giardini appese. Sottu à e lecce, tra e piove chi spartenu l’acqua abundante, s’arrizzanu lenze belle assestate.  Benchè pochi restanu chi facenu i giardini, a u XIXsimu seculu, Nonza facia a cultura di l’alimea chi ghjera espurtatu ne l’Europa sana.

I mumenti imurtanti di Storia di u paese hanu spessu avutu l’impronte di e donne. Un sara per quessa chi Anghjula Paoli ci s’hè ritirata ? Per esempiu, u capitanu di a piazza dete capu à i barbareschi, solu ‘ncu e donne di u paese, chi andavanu di quà è di là, accendendu i cannoni, mentre chi u capitanu facia nice di da ordini à una armata fantomaca.

Una altra donna, Santa Giulia, patrona di a Corsica, ci fu marturata. I peligrini ci venianu da tutta a Corsica.

Nonza, hè veramente un paese speciale marcatu da un spiritu di ribellu. I signori di u locu, i Peverelli, u pudinu resiste à i Genovesi chi distrussenu u sò castellu in 1489. A cummuna dipendì allora di i Signori di Brandu, i Gentili.

In 1759, u paese pigliò e parte di Paoli che fece construì una torra nantu e vistighe di u castellu di i Peverelli. Ne sta torra, dettu di Monte, u cummandate Casella dete capu solu à l’armata francese chi vulia assicurassi stu puntu strategicu. Dopu a battaglia, i nemichi li prisentonu l’armi pè unura u sò curagiu.

Ma sopratuttu, in Nonza, ariuleghja un sentimente di altezza. Si pare d’esse nantu un nulu grisgiu è maestosu, cume se fussimu anghuli in paradisu. Di a Torre di Monte a vista di a calata di u sole chi si ciotta pian pianinu ne u mare hè un spettaculu chi da l’invidia a i Dei.