Voghju sparte cu voi u piacè ch’aghju avutu ‘sta fin di simana à traduce una puesia suttile, dilicata, feminile, agresta è prufondamente corsa.
‘Sta puesia scritta da un’amica capicursina Anghula Paoli, l’aghju chjappa ‘nant’à a rivista “Terres de Femmes“. ‘Sta rivista mette in luce (in lucciula) testi rari, belli, scelti apposta, da un gustu, quellu d’Anghjula, sempre giustu pè sbuscà pezzi incantevuli di lochi induve, noi altri, un savemu mancu mette l’ochji. E, à mezzu, ci sò i soi, i testi, cume chjarasge chi compienu u nostru pranzu spirituale.

sfila groppa attundata sapavanti  fiancheghja a muretta

Ph., G.AdC

ne i pini l’ambata
vugheghja à u sole
si ne ghjoca di a vampatella di l’auturnu
immobile attesa né a luce vellata

fucile in spalla cacciadori appustati
i cignali hanu sbaccaghjatu tuttu
terra pesta è stravolta

animali appiattati
ne u silenziu
solu u muscheghju

dicenu pocu l’omi
sguardi bughjosi induve nulla s’avvede

seguitu a striccia d’una furmicula
– muta d’un altru silenziu –
viaghja dirittu dirittu
mancu impaghjata
da a pula che inalza
di punta à a so mendibula
sò a mastarucula
chi sfila a sò strada
à tavuletta
senza ebbrezza

cumu s’avviessi
cu un tale cantellu davant’à l’ochji

[magaru ? ma chi possu sapè ?
i sò ochji lenticulari
sò pruvisti di lente d’ingrandimentu
articulate è mobile]

cumu distinguissi
a sò strada tra e mille strade
aperte

sfila groppa attundata
capavanti
fiancheghja a muretta
cunturneghja i ciuffi di murze
e macchje di patelli
e di schizzetti
null’ esitazione

furmicula falciadora
perche cercà cusì luntanu
a pruvista che t’hai
a manu di u tò purtellu

eccu induve si rende
capavanti
sta crepa di muretta grisgia
Induve s’affaccendanu
mille tercane
di a sò parentella

pula tesa
capavanti
sprimurata
di l’Universu
s’infila
sparisce

a seguitu da u core leghju
in minghjula furmicula spechju
e quistione chi mi stuzzicanu
eppuru chi savessi ella
di a finalità di a vita
nulla chi li sussuressi
che Falcina l’aspetterebbe
à a torta di a strada

hè falsu di dì ch’ella viaghja
capavanti ella trafurcineghja
senza lagni voga a piccule avvincule
incavalcheghja e fruscule secche senz’imbattu
astuta mastarucula ostinata chi vucatonda
a rasu di u disertu petricosu di a strada

pudè seguità a lillipuziana tuttu u tempu che dura u sò percorsu infiachevule
mi lasciu begulà da u ventu lembu di vestitu alzatu à i ghjinochji
auistione senza risposte di l’allusinghi tepidi chi burdeghjanu ‘nant’à a mo pella
i mò ochji di ciucci à mò voce zitellina – dice – pè parlali di a furmicula
di e sò vogulere effimere

magaru bisogna à ritruvà in sè a zitellina chi dorme

un alisu malvu rusulatu pesa à sò asta
di sopra a u ripale
immobile attesa né a luce vellata

Anghjula Paoli (Traduzione G. Capirossi)