Si scioglie a sciuma di u mar d’amore
E lascia ind’a rena striccie di vita
Quant’ind’a timpesta tempi d’abbunita.
Fughjita a nave, u fiatu si more.

Attempu si porta un aspru sicretu
Cusi foscu da diavulu cuntentà
Bellu luntanu da a funa lentà
E d’apre u cor’ di l’alma u lucchettu.

Tal’Venere Elisa da a marea
Rinasce ; è supraneghja u riflussu
Sola vestuta di a prima livrea

Chieta, avvinta di vuluttà è lussu.
U sangu’in pettu batt’un dolce rimore
Mentre chi rivene a sciuma d’amore

*D’après le roman de MP Panzani

Bjork

Sò una funtana di sangue
Ne a forma di una giuvanotta
Si l’acellu nantu u bordu
Ipnutizatu da u macinellu

Beii me,fami sente vera
Ciuttà u tò bizzicu ne u ruscellettu
Ghjocu, Ghjuchemu, Ghjè a vita
L’amore hè una strada a dui sensi di sognu

Lasciami avà, ma rivene ‘sta sera
A marea ti fara vede a strada
Se tu ti scordi di u mo nome
Starei sviatu
Cume un pesciucane
Trappulatu ne una cala

So una strada di bruste
Brusgiandu sottu a i tò pedi
Si quellu chi marchja nantu à me
Sò u tò carrughju a sensu unicu

Sò un sussuru ne l’aqua
Un sicretu per tè da sente
Si quellu chi maturisci luntanu
Quandu ti attraiu vicinu

Lasciami avà, ma rivene ‘sta sera
A marea ti fara vede a strada
Se tu ti scordi di u mo nome
Starei sviatu
Cume un pesciucane
Trappulatu ne una cala

Sò un arburu chi face cresce i cori
Unu per ognunu che tu pigliì
Tu si a manu di l’intrusu
Eiu sò u ramu che tu rompi

Parollle : Sigurjón Birgir Sigurðsson
Musica : Bjork

4250_1133268660945_1504156117_30319596_5539083_n

L’omu fughje
tutt’attraversu
piglia a girata
Corre l’omu
I fari d’una vittura
In faccia pallida
l’accecanu

Corre à fiatu persu
Ma un si ferma
L’omu curagiu
Madre di virtù
Cum’un fanale
Bughjosu luce
A cant’à MonteCristu
Si fermarebbe l’omu
Chi subitu rughje
Indè a machja zeppa

Salvaticu rimore
li guasta u core
A l’omu chi
A tronca collu
corre per rispinghje
L’amore

Terribule sintimu
Cume una malatia
Spargugliata in cari
Ognilochi
D’induvé sparita
Hè a vita