Quandu era ciucciu u ciucciu
Marchjava i bracci penciuli
Vulia chi u vadellu sia fiume
E che u fiume sia fiumone
Chi ‘sta pozza sia u mare

Quandu era ciucciu u ciucciu
Un savia micca ch’ell’era ciucciu
Tuttu per ellu avia un’alma
E tutte l’alme eranu une

Quandu era ciucciu u ciucciu
Un avia parè ‘nant’à nunda
Un avia abitutine
Pusava à a moda turca
Smarrava à a corsa
Avia un ciuffu ribellu
Un scrignulava micca quand’era fotografiatu

Quandu era ciucciu u ciucciu
Era u tempu di quesse quistione
Perchè so eiu è perchè micca tu ?
Perchè so qui è micca quallà ?
Quandu principia u tempu è finisce u spaziu ?
A vita à u sole, un hè micca un sognu ?
Ciò ch’ò vegu, stogu à sente, rissentu
Un hè micca simpliciamente
L’apparenza di un mondu à u mondu ?
Esiste veramente u Male è a ghjente veramente gattiva ?
Cume si face ch’eiu, chi sò eiu, prima di diventa,
Un era micca, è ch’un ghjornu eiu, chi sò eiu
Un saraghju piu ‘stu eiu ch’ò sò.

Peter Handke