Chi catture si facianu tandu a u pozzu a e piglie ? A i mo tempi, saranu state piuttostu e femine chi gudianu una serata di chjiar di luna à u frescu in un cusi bellu locu. Ad altri tempi, saranu statu e truite chi gudianu anch’elle u locu. Oghje, a piglia hè u piacè di nutà à mezzu à i scogli quadrati chi formanu cume i curridori di un inchjustraghjatti d’acqua.
A falata, una cria spurtiva, scuragisce i furesteri. Face che ghjè unu di l’ultimi lochi di u fiume induve si stà tra paisani.
Ci simu affacati di bonora, cu tutta a nostra roba. Avemu fattu u nostru campamentu nantu à e ghjale à l’ombra di l’alzi. Simu stati soli, tranquilli, fine a quattr’ore. A ist’epuca, un si pudia sperà di megliu. Manghjàimu a l’usu anticu, a roba è u vinu tenuti freschi da u fiume, u salame è u prisuttu passavanu cume butiru nantu a u pane. Eppò, paspàimu un bonu casgiu frescu prima di fassi un dolce savuritu : una torta di pere a l’amandule.
Quandu sò venuti i primi paisani, liberàimu u locu pè culà in furesta. A u frescu sottu a i larici, vidìimu stendesi a piu bella muntagna corsa. Ci simu fermati a a girata sottu a u circulu monumentale di u Cintu. Dopu qualche foto, pigliàimu capu in ghjò. Ista sera qui, fècimu cena d’una pizza à a tizarella pè rimettesi di una ghjurnata cusi piena d’emuzioni e di piacè.

Powered by ScribeFire.