A u mo babbu….

Mani carche, è spini attundulati,
E sò faccie annegrite da u sole
Sò fasciate ne falzuletti bagnati
di sudore ; tutti patenu u dole

di a vita, pè stantà un pane neru,
di povari zappaghjoli peccatori.
Quandu passa un bellu cavalieru
Un capu moru pesa dui chjarori

Dui raggi, duie lucciule turchine
chi li trapassanu d’un colpu u core.
S’ell’avessi vistu in terra à Vergine
Un a’rebbe ‘utu più gran batticore.

Trasalta, da l’amore tuttu culpitu
Tirà e retine è ferm’ u cavallu.
Aggrappa a zucca, un zanu guarnitu
‘pò d’un saltu, lascia u sò pedestallu.

U capu dilettu s’era inchjinatu.
In brama di buscà a bella avvista
Ammezu i neri scurzali lampatu
Gira e cerca di u visu a pista

Quandu adossu li cascanu tutti quelli
pè rompili l’ossi, è truncali u collu
indiavulati, mazz’in man’ è cultelli
L’appezzanu è u portan’ in carrollu