Un cunniscite à Vannina ? ghjè a capiredattrice di a rivista Forà !. Ghjè cume e furmicule, sta sempre à fà qualcosa, mai un si ferma.
In ogni locu pare di cunnosce à tutti, cinque minute passate cu unu, duie cu un altru, un terzu tira una seglia ch’ella posa, un altru franca à calca pè purtali una nutizia. Un veru ballettu cun ella à mezu, spessu accumpagnata da braccieri, chi parenu, pè certi, veri gentilomi. A sò feticcia parolla “sangue un hè micca acqua”. Quantu ha raggiò !
Credite ch’ella ghjunse cusì ? Ebbè, ditu in ochju. Vannina hè un veru urdinatore. S’arricorda di tuttu. i Nomi, i lochi, l’ultimi eventi. Ha sempre una parolla apposta pè signi persona. Capu è travagliu ! A mè un mi stona micca ch’ella riesca i sò prugetti !
A rivista Fora! Cusì bella idea. Hè vera chi noi, corsi, ci simu sparsi in ognilocu, è ancu i Giappone. Per esempiu, unu di i mò cugini, addettu culturale à l’ambasciata di Francia à Tokyo, u ben dì Cristianu Paoli, passuniatu da u Giappone è da u nostru isulottu, ha passatu parechj’anni qua là. Fra d’altre cose, ha travagliatu assai nantu a storia di i capicursini, specialmente nantu a quelli chi sò partuti è hanu fattu sterpa à Portu Riccu, tra quale ci funu uni pochi Arsinchi ch’aghju incontratu anni passati in Parigi.
Di u Magreb, un’ ne parlemu. A chi hanu fattu a sò vita qua là, à chi ci hanu travagliatu. In più di i ricordi di famiglia, m’arricordu di stu libru :”Lettere a Santa” di Nadine Fisher chi conta a storia di una giuvanotta, in 1920, esiliata à u Maroccu pè avvicinassi da u fratellu, pò mutata in Algeria da l’amministrazione. Ghjera andatu à vede à bella raprinsentazione data da Catherine Conti à u teatru in Parigi.

Nutate indè i calindarii a serata di lanciu, una sfrumbulata, u 7 di ferraghju, indè Indria, à u Caffè dei Sport.
Ch’elle brusgianu e ceppe, ch’elle saltinu e bruste, in giru à u beculu di stu novu numeru di a Rivista Fora !
Cumplimenti à Vannina è à a sò squadra di furmicule.

 

Powered by ScribeFire.