Aghju nè u ciarbellu un incantu
Di ghjattu bellu, dolce è forte
Chi stà cume in casa soia
Appena se si sente quand’ellu mauna

D’un sonu tenere è misuratu
Ma chi a so voce s’apaci ò gridi
Pare sempre piena è prufonda
Ghjè tutta à sò grazia è u sò sicretu

Sta voce chi stilla è filtra
Nè u miò intimu bughjosu
Cume se fussi un varmu numerosu
Tale un filtru mi empie è mi rallegra

Addrumenta e pene e più crude
E cuntene tutte l’estasi
Pè fane i più longhi discorsi
Un’ ha bisognu di parolle

Nò, un c’hè d’archettu chi cusì
Mi mursicheghja u core,
Strumente perfettu, è chi face freme
Un cantu più maestosu,

Solu a tò voce, ghjattu enimmaticu,
Ghjattu celeste, ghjattu stranu
In quale tuttu ghjè, tale un anghjulu,
Cusì argutu è cusì armuniosu

Di u sò mantu di peli biondi è bruni
Sorte un profumu cusì dolce
Che una sera ne fubbi imbalsamatu
Dopu una carezza, una sola

Ghjè l’animu casanu di u locu
Ghjudica, presiede, inspira
Tutte e cose di u sò imperiu
Magaru hè una fata ò un diu ?

Quandu versu stu ghjattu chi tengu caru
I mò ochji cume attirati da una calamita
Si giranu ammansati
E ch’eiu fideghju in me,

Vegu stupitu u focu
Di e sò piupille palide
Cume chjari fanali, vivente opale
Chi mi cuntemplanu immobile

Adattatu da Charles Baudelaire

 

Powered by ScribeFire.