Feed on
Posts
Comments

Rivoluzione corse

A u mo babbu….

E mani carche, i spini attundati,
E sò faccie annegrite da u sole
Sò fasciate ne falzuletti bagnati
di sudore ; tutti patenu u dole

di a vita, pè stantà un pane neru,
di povari zappaghjoli peccatori.
Quandu passa un bellu cavalieru
Un capu moru pesa dui chjarori

Tal dui raggi, duie luce turchine
chi li trapassanu d’un colpu u core.
S’ell’avessi vistu in terra à Vergine
Un a’rebbe ‘utu più gran batticore.

Trasalta, da l’amore tuttu culpitu
E tira i retini di u cavallu.
Piglia a zucca fresca, intrepidu
‘pò, d’un saltu, lascia u sò pedestallu.

U caru capu s’era torn’inchjinatu.
In brama di buscà a bella avvista
A mez’i neri scurzali s’hè lampatu
E cercà, e girà, di stu visu a pista

Quandu adossu tutti quelli li cascanu
pè rompili l’ossi , è truncali u collu
indiavulati, cultelli e mazze in manu
U taglianu a pezzi è u portanu in carrollu

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply