Vivu o mortu chi disferenza ? A sapete che indè noi i morti sò sempre vivi a parte ch’elli devinu esse lagati in pace. Stu mortu qui – chi ghigna ! – hè mortu in avanza, prima di a visita di u sgiò ministru. Allora tuttu u paese s’hè messu in ballu pè allongali una cria u sò tempu. Pensate ch’ellu fussi vergugnosu ? Un n’hè peghju che a i tempi d’elezioni quandu certi paesi portanu a a merria tuttu u campusantu.

D’abitutine, in paese, hè tuttu piattatu, signugnu sta nantu a u sò parè. Stu filmu ci face entre indè e case, a mezu a e famiglie. Cacciati i quattru-quattru, a televisiò, l’urdinatori, un resta che a ghjente sana e autentica. Da sicuru che ci face ride sta trincinata di macagne. Noi, paisani d’avà, tutti sgiò accasati, pensemu d’essé cusì luntani di sti campagnoli.Se u risu un ci pode tuccà, ch’ellu ci face prò.

Eppuru simu noi, ste faccie brusgiate da u sole, sti corpi nutriti di vinu di petra è di pane di legnu.

Salutemu stu filmu fattu da corsi è d’innamurati di a Corsica, in lingua corsa.  Prufessiunali, amatori, accolti in un veru prugettu artisticu, hanu fattu una opera uriginale. Precipitemuci indè i sinema pè sustenelu, ch’elli guadagninu abbastanza soldi pè faneci un antru.

Powered by ScribeFire.