A tempi d’oghje, più e case sò scantate più sò apprezzate. Signunu vole fundà u sò fucone à mezu à i chjosi chi, un hè tantu, ghjeranu sempre puppulati d’animali ammansati. Indè i tempi, e case scantate ghjeranu casacce. D’inguernu eranu subitu pigliate da a rifriscata, di stadina eranu prede di sbarazzini. Di punta à Moltifau d’insù, c’hè una funtana chjamata a Casiccia induve, di memoria persa, ci sarebbe statu una piccula casa. Pensate! L’assitati affacavanu à tutt’ore di ghjornu o di notte, bestiame, carri, un cumbugliu senza fine. Mentre chi l’animali biìanu, i patroni pusati nantu a muretta, à l’ombra, sottu à i chjalzi, scambiavanu l’ultime nutizie. D’altri hanu pensatu che u locu, vicinu à u paese, ghjera appostu pè fà un bellu lavatoghju. Cusì fu fattu à tempu d’elezione : duie vasche, una pè lavà, una pè rinchjarà ; un tettu pè sta à l’agrottu di a pioggia. Da sicuru chi stu merre qui ha consirvatu a merria.
Si sentianu e donne à e sò faccende, una chi cantava, l’altra chi cuntava una stalbatoghja cu una voce alta, quasi acellina, i zitelli girandu à l’intornu cume mosche. Certe volte ci vulia fà piazza, malvulinteru, à u bestiame, è risponde à u patrone, in brama di chjachjera, chi facia è mottu è tottu. Eppò certi giuvanotti s’avvicinavanu pè dà un ochjata à a sò prumessa fora di a casa paterna.
Eccu ciò ch’accadia à a Casiccia.
Ma quandu sò ghjunte e vitture, hanu pigliatu a piazza di u bestiame. I lavapanni hanu tenutu e donne in casa. A a fine, a Casiccia disertata s’hè transfurmata in parcatoghju. Solu, di statina, i zitelli assetati saltavanu nantu a vasca è biìanu à mani piene l’acqua legera è fresca.
Pè agarbà u locu chi un servia più, a merria ha decisu di rimette a funtana cume indè i tempi. Un ghjornu, u paisolu s’hè discidatu cu una funtana nova framanta, petre pulite, muretta liscia, begulata da u rimore di l’acqua. Sta mane qui, ghjera cambiatu cume s’ellu fussi un altru paisolu.
Ma sta statina a sicchia ha subitu tagliatu u filu à quella chjachjarona. Se u silenziu appacia u locu, a Casiccia forse pudessi diventà a Casaccia. A ghjente pè carrughji un dicia mancu una parolla di paura d’attrae u malochju.
Ebbe ! Vi possu dà una nutizia fresca fresca, chi a Casiccia ha ricumminciatu à corre, è chi u paisolu ha ritruvatu u sò benestà.

Powered by ScribeFire.